Începând cu 2001, printr-o directivă a Comisiei Europene, a fost creat un sistem de informare comunitară rapidă asupra produselor periculoase, cunoscut sub numele de RAPEX, care a asigurat eficient comunicarea între autorităţile naţionale însărcinate cu controlul pieţelor interne şi Comisia Europeană. Întrucât, în ultmii ani, piaţa europeană a fost tot mai asaltată de o mare varietate de produse, mecanismul s-a dovedit extrem de util, fiindcă a permis nu doar constatarea, ci şi remedierea unor deficienţe, prin renegocierea de termeni şi condiţii cu marii exportatori.
Astfel, au putut fi corectate numeroase aspecte cu SUA şi China (care a furnizat, spre exemplu, în 2010, 58% din totalul produselor cu probleme, ulterior retrase de pe piaţa europeană), dar nu numai, iar consumatorii au putut fi protejaţi de riscurile pe care le presupune utilizarea de produse necorespunzătoare. Nu şi în România. Fiindcă România s-a situat, la acest capitol, din 2006 încoace, pe ultimul loc în ceea ce priveşte raportările trimise Comisiei cu privire la neregulile constatate. Comparând-o fie şi numai cu Bulgaria, rezultatul e dezastruos: România a trimis 16 notificări în 2007 (Bulgaria a avut 43), 4 notificări în 2008 (Bulgaria a avut 89), 0 notificări în 2009 (Bulgaria a avut 122) şi 20 de notificări în 2010 (Bulgaria a avut 192). Asta înseamnă că România a păstrat – cu excepţia anului 2009 când raportările au atins nivelul record de zero (!) – un procent de maxim 1% din totalul notificărilor primite de Comisia Europeană prin intermediul RAPEX.
Cine e responasabil pentru asta? Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, ai cărei angajaţi, în frunte cu preşedintele său, nu sunt, evident, interesaţi de protejarea consumatorilor români, deşi sunt plătiţi din banii acestora. Or, într-o ţară civilizată cum ne dorim şi, mai ales, într-o economie de piaţă care bombardează consumatorul cu produse dintre cele mai necontrolate, aşa ceva e inadmisibil. Cum, oare, am putea crede că în 2009 nu a existat niciun produs cu probleme în România? Sunt convins că o simplă verificare a plângerilor depuse de către consumatori la oficiile corespunzătoare din teritoriu va demonstra contrariul. Ceea ce înseamnă că problema nu e doar a produselor, ci şi a celor care nu se sinchisesc să le monitorizeze deloc, pentru că responsabilitatea la locul de muncă e un cuvânt străin (doar vine din franceză, nu?) iar sănătatea publică e o disciplină din care nu se dă examen ca să devii membru al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Notificări către RAPEX
2007 România 16 notificări (1% din total) – Bulgaria 43 notificări (3% din total)
2008 România 4 notificări (<1% din total) – Bulgaria 89 notificări (6% din total)
2009 România 0 notificări (0% din total) – Bulgaria 122 notificări (7% din total)
2010 România 20 notificări (1% din total) – Bulgaria 192 notificări (10% din total)
Reacţii la notificările RAPEX
2007 – România 0 reacţii (0% din total ), – Bulgaria 94 reacţii (5% din total)
2008 – România 0 reacţii (0% din total), – Bulgaria 94 reacţii (6% din total)
2009 – România 2 reacţii (<1% din total), – Bulgaria 62 reacţii (4% din total)
2010 – România 3 reacţii (<1% din total) – Bulgaria 89 reacţii (5% din total)
În 2007 şi 2008 toate statele membre UE cu excepţia României au trimis reacţii la notificările RAPEX.
Deputat Mugurel Surupăceanu