În urma misiunii de audit efectuată în România pentru verificarea proiectelor finanţate în cadrul Programului Operaţional Regional pe axa 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, Comisia Europeană a hotărât întreruperea plăţilor.
Decizia nici nu putea fi alta, câtă vreme lista neregulilor e foarte deasă: discriminare în criteriile de selecţie a constructorilor, utilizarea nejustificată a procedurii accelerate, suplimentări inutile etc. Nimic surpinzător pentru noi, cei care ne-am imunizat de mult cu gândul că în ţara noastră orice licitaţie e un banc prost, că cei care le câştigă nu le merită iar cei care le pierd pe nedrept se mai şi sinucid uneori, că, în fine, trăim într-un stat în care familia ministrului Dezvoltării Regionale şi a Turismului se „dezvoltă” tocmai pe spatele unor astfel de contracte, mereu obscure şi niciodată verificate.
În acest context, tăierea fondurilor nu e o surpriză. După numeroasele reclamaţii şi campanii de presă şi, mai ales, după comportamentul Elenei Udrea faţă de Bruxelles (să ne amintim numai cu câtă nonşalanţă a refuzat convocarea membrilor Comisiei la discuţii în urmă cu câteva luni), ea nu e decât o consecinţă absolut previzibilă. După cum previzibil a fost şi faptul că la peste o jumătate de an de la interpelarea pe care am depus-o pe tema drumului european E 79 (DN 66) nimic nu se va rezolva. În paranteză fie spus, E 79 e cunoscut drept cel mai îngust drum european, cu cei mai mulţi kilometri de linie continuă şi cu cele mai multe gropi şi denivelări iar pentru reabilitarea sa (pe tronsonul Rovinari – Târgu-Jiu – Bumbeşti-Jiu) firma Vegyepsezer ZRT Budapesta a încasat 2 milioane de euro fără să facă nimic şi fără să fie, până în prezent, trasă la răspundere pentru asta.
Cu aşa situaţii, noi n-avem, de fapt, nevoie de fonduri pentru infrastructură. Avem nevoie structură umană integră şi activă. Aşa că să ne dea Uniunea bani să ne luăm alţi miniştri şi funcţionari, că ai noştri sunt toţi cumpăraţi.
Deputat Mugurel Surupăceanu